Prezenţă inedită la şedinţa ordinară de joi a Consiliului Local, în care s-a dezbătut proiectul de hotărâre prin care Municipiul Satu Mare se constituie parte civilă într-un proces împotriva proprietarului Hotelului Dacia şi, practic, solicită o despăgubire în valoare de 767.500 euro pentru distrugerile cauzate de nefinalizarea lucrărilor de construcţie şi neluarea măsurilor necesare pentru conservarea clădirii emblematice a municipiului, care se află în patrimoniul naţional ca monument istoric.

La cinci ani după ce a abandonat complet proiectul de reconstrucţie a Hotelului Dacia, timp în care nu s-a arătat niciodată în public la asemenea evenimente, de data aceasta în sala de şedinţe a Consiliului Local a luat loc, alături de adolescenţii din Consiliul Judeţean al Elevilor, proprietarul Hotelului Dacia, multimiliardarul Vasile Ţânţaş.

În momentul în care s-a dezbătut acest punct de pe ordinea de zi, Vasile Ţânţaş a dorit să ia cuvântul, dar, după multe discuţii legate de regulament, până la urmă i s-a permis să vorbească abia la punctul „Diverse”, adică la finalul şedinţei, după ce proiectul fusese aprobat deja de majoritatea consilierilor.

Atunci, însă, a făcut declaraţii „interesante”. De exemplu, şi-a exprimat nedumerirea în legătură cu suma stabilită de experţi şi declara că nu prea înţelege ce vrea, de fapt, Primăria: să primească banii ăştia sau să primească nişte compensaţii sub altă formă sau ce? (Făcea pe prostul n.r.). El susţinea că, în prezent, nu sunt motive de îngrijorare, deoarece Hotelul Dacia „este conservat normal” şi este, de fapt „un şantier în lucru” (Ultima lucrare a fost distrugerea, în 2009, a Pasajului Ştefan Ruha, care tocmai fusese inaugurat în urma unei investiţii consistente din bani publici).

I-au „scăpat” apoi unele declaraţii care făceau trimitere la unele înţelegeri mai vechi cu autorităţile de la nivel judeţean sau naţional, cărora el „le-a tot făcut oferte de vânzare”, iar acestea „odată au spus că-l ia, odată că nu-l ia”.

Declaraţiile par a fi aruncate la întâmplare, dar unii dintre cei care au urmărit evoluţia acestui scandal ştiu că e vorba de înţelegeri făcute chiar la nivelul Ministerului Culturii, pe vremuri, în legătură cu achiziţionarea clădirii-monument istoric din centrul municipiului Satu Mare la un preţ de speculă, încă înainte de criza financiară, ceea ce ar fi constituit, probabil, cea mai mare ţeapă imobiliară din istoria judeţului (din motive lesne de înţeles, nu scriem aici detalii negru pe alb, că unii abia aşteaptă să ne dea pe mâna „Justiţiei independente” din România).

În schimb, publicăm integral poziţia Grupului UDMR din Consiliul Local în legătură cu acest subiect, adică teorii frumoase puse pe vreo şapte pagini de seniorul grupului (Nits) şi concentrate în rezumat de hipsterii din grup (Butka, Maskulik) şi, eventual, citite de jmekerii din grup (restul):

Fapte și soluții concrete în problema Hotelului Dacia - Pannónia

Rezolvarea situației hotelului Dacia este o prioritate pentru UDMR Satu Mare, este o cauză a tuturor sătmărenilor în care trebuie să fim uniți, indiferent de apartenențele politice. Considerăm o imediată necesitate stoparea degradării clădirii și găsirea funcției care să asigure reabilitarea și conservarea ei. În acest sens, propunem următoarele soluții:

Situația actuală: stadiul avansat de degradare este binecunoscut de sătmăreni, neglijența proprietarului va cauza majorarea sumei necesare pentru restaurare. Dreptul și totodată responsabilitatea primarului în funcție este să se folosească de toate posibilitățile date de lege pentru a ameliora pagubele aduse comunității sătmărene: să trimită somații, să aplice sancțiuni proprietarului și în general, să reprezinte ferm și proactiv interesele comunității. Din acest motiv nu tolerăm să ajungă în faţa Consiliului Local documente importante cu întârziere, cum s-a şi întâmplat cu solicitarea Parchetului în 2014. Ar fi necesar ca implicarea Primăriei să fie serioasă și să nu rămână numai la nivel declarativ!

Sunt trei probleme cruciale în care administrația trebuie să se implice:

1. Este evident că proprietarul actual nu are intenția nici puterea financiară necesară conservării clădirii. În acest sens, conducerea orașului va trebui să preia această responsabilitate: reparația fațadei și a pasajului lateral, precum și reparația acoperișului, sumă ce estimăm la ordinul sutelor de mii de euro. Există soluție pentru finanțarea acestora: cum am subliniat în 2014 și la începutul anului 2015, legislația s-a modificat în 2013 și ne permite efectuarea reparațiilor de interes urban și în cazul proprietăților private. Suntem de acord și propunem intervenție urgentă și imputarea acestor sume proprietarului cu maximă strictețe și consecvență.

2. Municipiul Satu Mare trebuie să se constituie ca parte civilă în procesul penal pornit de Parchet împotriva proprietarului, dar pe baza uni titlu juridic clar, echivoc și cu evaluarea daunelor aduse comunității sătmărene. Expertiza comandată de primarul actual nu vorbește despre pagube create comunității (de ex. evaluarea degradării aspectului urbanistic, daune morale şi de imagine a Municipiului), ci doar despre pagube cauzate în clădire, în avuția proprietarului. Riscăm să pierdem din nou un proces din cauza deciziilor neîntemeiate!

3. Cea mai importantă evoluție este apariția ofertei de vânzare, deși forma de prezentare a ofertei nu este cea prevăzută în legislaţie. Propunerea însă trebuie analizată, cântărind cu maximă prudență avantajele și dezavantajele achiziționării clădirii Dacia. În acest sens, trebuie clarificate trei aspecte:

3.1 Legalitatea procedurii: Toate aspectele trebuie bine argumentate și fundamentate din punct de vedere juridic.

3.2 Asigurarea sumei necesare achiziției: în opinia noastră, sumele publice alocate clădirii trebuie să fie folosite pentru stingerea datoriilor și recuperarea daunelor, pagubelor, degradărilor. Negocierile trebuie să abordeze și cuantificarea obligațiilor financiare. Este clar că orice angajament de plată a milioanelor de euro este imposibilă dintr-o singură tranșă, astfel, trebuie negociat plata în rate sau prin credit bancar. Însă, achiziția imobilului în proprietate publică va deschide posibilitățile de finanțare naționale și europene pentru restaurarea acestei clădiri emblematice pentru sătmăreni. În acest  caz contribuția proprie ar fi ”minoră” de ordinul sutelor mii de euro în locul milioanelor de euro.

Ar fi binevenit un sprijin financiar din partea Guvernului: îi reamintim domnului primar acele declarații în care prezenta posibilitățile de sprijin guvernamental pe care le are municipiul nostru pentru proiecte prioritare din Satu Mare, care deocamdată au rămas la nivel de declarații. Poate că ar fi momentul de a lua în evidență aceste posibilități, pentru ca bugetul municipiului să aibă cât se poate de puțin de suferit în urma unei astfel de achiziții. 

3.3 Ce destinație vom da clădirii? Suma uriașă de cumpărare, sumele consistente necesare pentru restaurare trebuie să se reflecte în utilizarea viitoare. Grupul de consilieri propune administrației locale inițierea unei consultări publice privind destinațiile posibile. Iată câteva aspecte discutate în grup: centru civic, cu eventuale sedii ale Primăriei, printre care și o sală reprezentativă pentru nunți și alte evenimente majore în viața cetățenilor; readucerea la destinația inițială de hotel și restaurant operat în concesiune, sau transformarea clădirii într-un centru multicultural de evenimente care ar revitaliza viața culturală a municipiului.

Grupul de consilieri UDMR își exprimă maxima deschidere pentru toate propunerile pentru a rezolva această situație, însă dorește luarea deciziilor fundamentate dar și imediate. Primarul trebuie să inițieze urgent refacerea fațadelor, detaliată în expertiză ca ”Măsurile generale pentru ameliorarea situației și conservarea șantierului”, şi are pârghiile necesare la dispoziție.